Acesta este un guest post scris de Gabriela Cucu, care ne vorbeste despre experienta ei de lucru intr-o echipa multiculturala.

In momentul in care am inceput sa colaborez cu indienii, am avut un soc cultural! Nu-mi venea sa cred ce aud in timpul sedintelor, ce citesc in mail-uri si ce rezultate imi trimiteau, in momentele cheie.

Ca sa-mi fac o idee referitoare la acest nou context, strain mie, am apelat la prietenul Google si abia atunci am inteles ca nu sunt singura.

Deci, nu neaparat aveam eu o problema, dar este bine sa stiti la ce sa va asteptati, intr-o situatie asemanatoare.

In ce a constat socul?

Daca ne gandim ca indienii au o cultura veche de peste 5000 de ani, la care adaugam influenta engleza si o confluenta de religii, de traditii si de obiceiuri, plus 22 de limbi oficiale si peste 2000 de dialecte, mai mult de 100 de festivaluri – multe fiind legate de sarbatori legale – si chiar diversitatea geografica (in nord sunt Muntii Himalaya, iar in sud se afla cateva plaje superbe), n-ar trebui sa ne mai surprinda nimic in ceea ce-i priveste.

Toate aceste detalii i-au marcat si ii influenteaza, in continuare, pe locuitorii Indiei si totul se rasfrange asupra atitudinii si a muncii lor.

In ce a constat experienta mea

In primele saptamani de colaborare, auzeam doar:

• Yes,
• I will try,
• Yes, yes
• I will do,
• Yes, yes everything will be ok

Evident, cand venea “Ziua Z”, nu primeam nimic! Mai multe saptamani, am fost propriul meu suport IT, pana cand am realizat ce trebuie sa fac si de ce intampin probleme. Pentru ca, DA, intampinam mari probleme!

Ce am facut?

Ei bine, am inceput ca la scoala! I-am rugat ca, in timpul conversatiilor telefonice si in sedinte sa-mi repete ce au de lucrat pentru urmatoarea intalnire. Numai ca, am avut parte de o noua si sublima surpriza: cand le-am pretins asta, am realizat ca nici macar 50% din ceea ce ceream nu fusese inteles.

Apoi, am adoptat alta tactica si le-am trimis mail-uri clare cu minuta sedintei si mai faceam ceva, cu doar cateva zile inaintea deadline-urilor, ma interesam in ce stadiu se afla, daca vom termina la timp, etc. Dupa mail, vorbeam din nou, la telefon, astfel incat sa inteleg clar daca e vorba, din nou, despre “yes, yes” sau daca intelesesera mesajul.

Linia ierarhica = cheia problemei!

Cand uratenia tabloului in care ma aflam incepuse deja sa ia proportii ingrijoratoare, chiar frustrante, am apelat la linia ierarhica.

Surpriza a fost pe masura si aici se ascundea, de fapt, secretul succesului. Pentru ei, boss-ul este autoritatea suprema, el ia decizia, el traseaza directia, el controleaza. Subordonatul doar urmeaza instructiunile!

Ulterior, m-am trezit cu intrebari personale, de genul : “Cati frati /surori ai ?”, “Esti casatorita?”, etc. Reactia mea a fost pe masura: “What?”

Dar asa sunt ei, iar genul acesta de abordare face parte din cultura lor. Intai dezvoltam o relatie apropiata si abia dupa aceea ne ocupam si de business! Clar va sfatuiesc sa procedati asa. Mai intrebati cum a fost la festivalul X, ce le face familia. Ajuta maxim!

Toate acestea se traduc prin :

• Nu recunosc ca e imposibil sa faca tot ce le ceri.
• Nu spun ca nu se pricep.
• Nu admit ca nu au inteles ce le-ai cerut
• Nu spun ca nu se descurca, atunci cand intampina probleme.
• Nu cer ajutorul.
• Nu pretind timp in plus sau explicatii referitoare la anumite subiecte neclare.
• Sunt incapabili sa ia o decizie, iar aceasta este – din punctul lor de vedere – apanajul superiorului.

CEO indian? Alta poveste…

Am experimentat si lucrul alaturi de CEO indian. Este altceva cand lucrezi cu ei, direct. Vai de mine, indienilor le place pozitia de sefi, au asta in sange si in gena!

Mentalitatea este simpla: Boss-ul face regulile si ceilalti il urmeaza.

Lor le plac oamenii obedienti, care nu-i contrazic sau care le propun alte solutii in sedinte, dar daca vii cu propunerea la o cana de cafea, succesul este garantat.

Chiar daca indianul spune o prostie teribila si iti cere sa faci un lucru pe care tu il consideri, indreptatit, gresit, nu-l contrazice in fata, nici macar prin limbaj non-verbal. Vorbeste separat, intre 4 ochi sau intr-o scurta conversatie telefonica si prezinta-i o alta varianta a ideii lui, ca si cum ar fi venit de la el.

Interesant e ce se petrece acum pe piata, pentru ca nu stiu daca ai aflat ca, haha!!!, CEO Google si Microsoft sunt indieni. Tot rasfoind presa, m-am gandit ca poate eu nu am avut noroc in proiecte si ca, de fapt, ei sunt oameni valorosi, care au tras mult pana au ajuns unde sunt acum.

Daca as mai deschide o Cutie a Pandorei, as spune ca nu toti indienii ajung CEO. Cel putin asta citim, in prezent, in diverse plublicatii din USA.

Evident, nu e vorba despre aspecte legate de nationalitate. Cei doi la care ma refeream mai sus, Sunder Pichai si Satya Nadella au lucrat ani buni in aceste companii. Timp de 11 ani, Sunder a avut un rol cheie in dezvoltarea Google Chrome, Maps, Drive Gmail, Androit etc, pe cand Satya lucra in Microsoft de peste 20 ani.

Acesti oameni au fost alesi CEO, decizia bazandu-se pe pasiunea cu care au lucrat, pe implicarea lor in organizatiile respective si pe grija pe care au avut-o pentru produsele companiilor. Cultura acestor oameni chiar ajuta. Au trecut prin perioada de colonizare, apoi au mostenit tipurile de management din toata aceasta perioada.

Majoritatea companiilor au un mod de lucru structurat, chestiune care ii ajuta sa devina experti. Serios vorbind, au in sange capacitatea de a intelege pietele in curs de dezvoltare, astfel incat sa-si dea seama ce ar trebui sa faca, pentru a satisface nevoile.

Am invatat sa-mi setez asteptari mai mici

Ce am invatat in tot acest timp, in care am lucrat si inca lucrez cu ei, este sa-mi setez asteptari mai mici. Altfel, as lua-o la sanatoasa si as prejudicia propria mea echipa. Mai bine sa-mi rezerv mai mult timp (extra) pentru anumite activitati, ca sa nu ma blochez si sa percep acest lucru drept o constrangere, pe care imi este mult mai usor sa o gestionez.

Intre noi fie vorba, intr-o piata unde se cauta mana de lucru ieftina, fie ca vrei sau ca nu vrei, ca iti place sau nu, ajungi inevitabil sa lucrezi cu indieni.

In probabilitatea in care nu ai o alta alternativa, ar fi bine sa inveti si sa dezvolti anumite metode eficiente de lucru sau sa iei o doza dubla de Magneziu.

Am asternut pe hartie doar cateva situatii cu care m-am confruntat si am precizat ce tactica a functionat in cazul meu. Tu ai lucrat cu ei ? Ce probleme ai intampinat si cum le-ai dat de cap?

___

Gabriela Cucu este Project si Business Process Manager (MOA) cu experienta vasta in proiecte cross depatamentale si cross culturale. Suplimentar este trainer pentru cursul de Project Management la Newday si ajuta oamenii sa imbunatateasca modul in care lucreaza.