De la simplu la complex sau accentuarea nejustificata

 

Afirmatie: Circuitul informatiei intre oameni denatureaza forma initiala, de cele mai multe ori transformand-o in ceva mai complex. Micul gandac devine balaur, sau cum se spune in popor facem din tantar, armasar.

Sa luam drept exemplu cateva scenarii simple:

  • o mica altercatie pe care ai avut-o cu un amic;
  • o problema de sanatate;
  • dificultatile datorate conditiilor economice;
  • traficul din Bucuresti.

M-am gandit sa ofer un spectru cat mai variat pentru ca nu vreau sa ma refer la o situatie particulara, ci la fenomen in general. Prima data cand am observat comportamentul mi-am zis ca poate asa stau lucrurile, cat de grav sa fie … putin „impopotonata” realitatea. Apoi, dupa ce cu o frecventa destul de mare am identificat acelasi comportament mi s-a aprins semnalul de alarma. Lucrurile stau cam asa: daca esti implicat in tot procesul cap-coada, lucrurile se intampla natural si aici vorbesc din experienta ^^. Daca in schimb, nu esti implicat in proces si observi ce se intampla de la distanta si stii inceputul povestii, adica simplul, si apoi accidental iei din nou contact cu acea realitate, persoana , cu siguranta, vei observa complexul.

O mica altercatie devine aproape o drama, mai mult, daca se intampla cu un coleg de serviciu deja putem sa discutam de ce nenorocire ar fi sa nu mai avem un loc de munca in perioada de criza.

Daca vorbim de problema de sanatate punem rapid raul inainte si desigr totul in necunostinta de cauza. Povestea drobului de sare cred ca se potriveste cel mai bine.

In cazul dificultatilor financiare, cred ca totul se transforma intr-un fel de: ne plangem de mila si ne compatimim si ne gandim „optimist” ca mai avem nevoie de inca 20 de ani sa ne revenim.

La trafic ce sa zic, e asa complex pentru unii, incat deja daca ajungi in zone mai aerisite si mai relaxate in ceea ce priveste traficul, esti un fel de vedeta a volanului. Sa nu vorbesc in nume de rau, dar in ce ma priveste in ultima perioada a avut parte de un trafic mai relaxat.

Nu imi este foarte clar cauza, dar pentru a-mi exercita „datul din top cu parerea” as spune ca la baza se afla frica. Si daca tot imi este frica atunci hai sa pun raul inainte sa ma acomodez cu ideea, sa elimin pe rand toate scenariile negative. La final daca se si concretizeaza, macar nu mai este socul asa de mare, iar daca nu se concretizeaza, oricum voi respira usurat. Fenomenul se accentueaza pe masura ce posibilitatea si capacitatea de a influenta ceva tinde spre zero.

O alta cauza ar putea fi din dorinta de a comunica, adica sa am si eu un subiect de discutie. Am un subiect si imi aduc contributia, mai imbunatatesc putin si din parerea fiecaruia, precum bulgarele de zapada se formeaza ceva aproape nou, mai complex.

Singura posibilitate acceptabila careia ii gasesc cumva circumstante atenuante ar fi sa transpui totul prin experienta personala. Se intampla oricui sa aiba probleme in viata, nu inseamna ca si celorlalti li se va intampla acelasi lucru tras la indigo sau data viitoare eu voi retrai acelasi scenariu.

Am lasat la sfarsit bomboana de pe tort, motivatia atitudinii de accentuare a lucrurilor vine din dorinta de a iesi in evidenta. In cercul meu sau al interlocutorului, povestea ce urmeaza sa o spun nu este tocmai interesanta. Dar cum ar fi sa inmultim totul cu 2. Daca povestea are success si prinde la public, atunci mergem mai departe asa, altfel hai ca incerc inmultind cu 3.

Se pare ca uneori, ne complicam viata mai mult decat trebuie nejustificat, poate ar fi mai bine sa luam lucrurile asa cum sunt, nu inmultind cu 2, cu 3,  cu 10…

Lasa un comentariu:

  • adi

    Sunt de acord ca ne complicam nejustificat, si din pacate cred ca asta se intampla destul de des, si poate ar trebui sa lasam si sa luam lucrurile simple asa cum sunt ele fara sa le mai coplicam inutil. Pierdem timpul si daca nu exista o recompensa care sa merite sa complicam lucrurile, eu zic sa le lasam simple.
    Oricum “fiecare are o teorie ” .