Fiecare are o teorie

Context: De fiecare daca cand vorbim cu cineva, persoana respectiva are sau dezvolta o teorie proprie despre tema discutiei si o sustine pana in panzele albe.

Unii ii spun generic „punct de vedere”, altii spun ca este ceva mai complicat decat un punct de vedere, este o idee documentata si studiata, care dupa un timp devine o teorie.

Pasul unu: conversatia incepe in termeni normali fiecare isi expune punctul de vedere pana cand ajungi la intersectie. Nimic special pana aici.

Pasul doi: Doua pareri diferite pe aceiasi idee. Pasul acesta este unul important, comparativ cu prezentarea concurentilor la un meci de box fix inainte de inceperea galei.

Pasul trei: Fiecare incepe cu incrancenare sa-si sustina ideea. Nu mai conteaza nimic, nici punctele bune, nici punctele rele. Ce mai, desi celalalt vorbeste nu-l mai auzi. Echivalentul primei runde sa-i zicem asa de tatonare … si nu prea.

Pasul patru: Discutia fara sa denatureze aluneca usor. Fiecare cauta din ce in ce mai multe exemple si contraexemple pentru a deturna parerea ceiluilalt. Pentru a pastra comparatia initiala avem input de la antrenor si lovim din ce in ce mai eficient cu un impact cat mai mare.

Pasul cinci: Pana la urma, unul din punctele de vedere trebuie neaparat sa castige. Ceea ce stiam mi s-a validat dupa 40 de minute de discutii si tentative de convingere. Iata, inca o data mi se demonstreaza (prin impunere dupa 12 runde) punctul de vedere, ceea ce clar intareste faptul ca avem o “teorie validata”.

Poate ca procesul descris mai sus este unul complex sau poate ca este unul simplu. Imi propun doar sa creionez o imagine de ansambu asupra subiectului. Insa, poate ca nu intotdeauna, in urma unei discutii trebuie neaparat sa convingem, nu trebuie sa mergem pana in panzele albe incercad sa demonstam ca avem dreptate. Poate ca ar fi bine, chiar daca nu suntem deacord, cateodata sa spunem “DA” cel putin  atata timp cat nu pierdem nimic sau poate ca efortul investit/irosit de amble parti nu merita si mai bine propunem remiza si aruncam prosopul.

Am observat cateva probleme:

  • Pe parcurs interactiunea devine una greoaie uneori usor inhibanta: “ mai spun ce am de spus sau exista deja o teorie care sa-mi spuna daca am sau nu dreptate?”
  • Tot ce are legatura cu planificarea si time management-ul sunt doar lucruri prezentate in teorie. Timpul pe durata acestor discutii zboara fara a-ti da seama si la sfarsit ne intrebam ce am realizat si daca am reusit sa rezolvam ceva din ce ne-am propus initial. Din pacate de multe ori ne propunem un lucru si ajungem sa discutam cu totul altceva uitand complet de unde am plecat.
  • Daca teoria nu este discutata in public sa zicem ca suntem la nivelul 1. Daca in schimb este dezbatuta in public avem si galerie. Ceilalti de obicei sunt participanti pasivi care valideaza sau nu cele prezentate. Doar ca mai ales atunci cand esti in pierdere, presiunea publicului este mare, iar pe castigor il poarta pe val.
  • O alta problema: barfa, fundamentata sau nu, devine usor, usor un sport national si pe masura ce mai apar teorii noi, apar si subiecte de barfa si sigur … suntem dati dracului la barfa!

In loc de final, pentru ca nu imi propun sa stabilesc ordinea sau sa dau solutii, nu acesta este scopul meu, propun sa fie un debate organizat, in felul acesta putem trage niste invataturi ! Declar deschisa sesiunea, nu va fie teama s-ar putea sa fiti muscati!

Lasa un comentariu: