Preambul pentru timizi

Ne gasim intr-o continua interactiune cu mediul de business, solicitam lucruri, in acelasi timp noua ni se pretind tot soiul de minuni de pe o zi pe alta si tot asa. Indiferent de contextul in care te afli, indiferent de proiect, cu siguranta ai trait momente in care pretentiile navaleau in cascada, iar tu (si) sau echipa ta ai (ati) simtit cum e sa fii coplesit.

Cu toate astea, a intrat in functiune reflexul de a “baga ca Mig-ul” , pentru ca, deh, e vorba de interesul firmei, unde mai pui ca la povestea asta se adauga si cei 7 ani de acasa, a caror experienta te indeamna sa nu refuzi, chiar daca te fortezi sa ramai amabil.

Sa-ti spun, insa, un secret: Impartirea atributiilor si a responsabilitatilor nu prea are legatura cu amabilitatea, iar vinovatul esti… tu! Cum asa? Simplu. Fraier nu este cel care incearca sa-ti puna in carca tot felul de poveri, ci individul care isi asuma mai multe decat trebuie.

Drept si prin urmare, glumind evident, o sa fie precum scrie Dostoievsky in “Idiotul”!

Dar, dincolo de zambete, lasa timiditatea, nu te afunda in frustrari si nici nu zvarli cu pietre, pentru ca inca n-am incalecat pe o sa, dar iti spun povestea-asa:

De ce ai ajuns in aceasta situatie ingrata

Vorbind cat se poate de serios, chiar daca ti-e greu, din cand in cand incearca sa experimentezi “nesimtirea”.

Cautand in DEX, am gasit doua definitii ale termenului. Prima are legatura directa cu subiectul nostru, cealalta se adreseaza interlocutorilor.

Definitia 1

Nesimtit = Lipsit de bun-simt, de buna crestere, de cuviinta, de delicatete. ♦ Care denota, tradează nesimtire.

Sa exemplific: Te afli intr-un meeting si ti se atribuie anumite activitati care nu se gasesc, teoretic, in ograda ta. Chiar daca refuzi politicos, cateodata esti perceput ca tai macaroana. Daca faci acest lucru in mod repetat, exista si posibilitatea ca, impins la extreme, sa devii nesimtit.

Definitia 2

Nesimtit = Care nu este simtit, perceput; care scapa simturilor sau trece neobservat; p. ext. insesizabil, imperceptibil.

Definitia a doua este adresata, in primul rand, celor care stau pe burta si respecta ca la carte principiul “Las-o, ca merge si asa!”. Daca nu ne doare, de ce sa schimbam, pentru ca, nu-i asa, suntem spadasini recunoscuti si specialist in eschive .

Sa revenim la ale noastre si sa discutam despre prima speta.

Sa analizam putin la rece

• Poate fi vorba despre perceptie, mai mult decat despre realitate. Pe principiul Yes Man, potrivit caruia raspundem cum isi doresc sa auda ceilalti, acest raspuns poate fi perceput gresit, insa pe termen lung vei culege roadele.

• Contextul iti este potrivnic. Daca esti o persoana emotiva si contextul nu este de asa natura incat sa fii foarte sigur pe pozitii incat sa spui “NU”, te vei afla in dificulatate. Gandeste-te de fiecare data care va fi impactul in cazul in care ai spune “DA”, iar apoi ai munci o saptamana, inclusiv peste program si ce s-ar intampla daca ai refuza iar munca ar fi continuata de persoana potrivita.

Cum inveti sa spui “NU”

Motivele pentru care ajungi in asemenea situatii sunt variate. Uneori intervine constiinta, alteori esti convins ca daca nu te implicit proiectul intarzie, iar in cel mai rau caz te crezi un bun samaritean. Iata cum iesi din incurcatura:

1. Analizeaza clar daca ceea ce faci sau (si) ceea ce trebuie facut intra sau nu in atributiile tale

Fa un experiment si intreaba-te cum ai reactiona daca ai fi solicitat sa inoti 1 km pentru ca trebuie, desi tu habar n-ai de inot si cazi la fund ca toporul. Cum vei proceda?

Asa stau lucrurile si in situatia de acum. Nu este treaba ta, iar cei din jurul tau trebuie sa inteleaga acest aspect, poate doar si pentru faptul ca acel “trebuie” e valabil si pentru ei.

Aaa, nu are cine sa rezolve problema, asta e alta poveste si poate vom discuta intr-un articol separat despre obtinerea resurselor necesare si despre marirea onorariului, nu de alta, dar nimic nu e pe gratis!

2. Curaj si… tine-te tare!

Nimic nu este usor in lumea asta, iar pentru unii nu e simplu nici macar sa fie nesimtiti. Ei bine, daca vrei sa dai bine si in jurul tau sefii roiesc ca albinele langa stupul cu miere, trebuie sa faci ceea ce este corect, nu ce vor ei sa auda, asa ca Fii Tare!

Concluzii:

• Cateodata este greu sa spui “NU”, mai ales atunci cand esti implicat 100% in proiect.
• Daca te eschivezi, nu este o dovada de la lasitate, ci de maturitate (daca o faci calculat si in cunostinta de cauza).
• E pacat ca o persoana sa faca treaba altora, mai ales cand nu are toate datele problemei si calificarile respective.
• In spatele raspunsului tau trebuie sa fie o serie de principii sau de valori, precum:

1. Daca gandesc ceva, voi raspunde in conformitate cu ceea ce gandesc, nu cu ceea ce vor altii sa auda.
2. Cand a devenit clar ca responsabilitatea trebuie sa fie preluata de cineva, nu voi lasa un moment de pauza in stilul “Vrei sa fii miliardar”, dar voi propune direct persoana potrivita, chiar daca imi este superioara ierarhic.
3. Nu imi voi asuma mai mult decat pot duce.
4. Nu voi spune nici “DA”, nici “NU”, pana cand nu inteleg despre ce este vorba, pentru a raspunde in cunostinta de cauza.
5. Daca simt ca a intervenit un blocaj, ma voi pronunta deschis, pentru ca nu are sens sa mai pierdem o sedinta sau o saptamana, pana cand gasim cheia problemei.

In cartea “What you need to know about PM”, de Fergus O’Connell, autorul scrie:

Indiferent cat de simplu si usor pare ceva, sa nu spui niciodata “DA”! Mai degraba, spune “ma voi mai gandi, lasa-ma sa verific daca este posibil sau nu si apoi iti raspund”.

Acum pasez stafeta catre tine. Care au fost situatiile limita in care a trebuit sa spui nu?