A venit timpul cand cred ca ar trebui sa fiu carcotas si cu mine insumi. Desi, de cele mai multe ori ma ocup de mai multe proiecte in acelasi timp, a venit si momentul in care m-am blocat.
Indiferent cata experienta si cat de multa incredere as avea in mine, s-a gasit un task, aparent simplu care a reusit sa ma tina in loc. Nimic complicat, nimic iesit din comun, insa pana cand nu am reusit sa-l finalizez, nu am putut avansa.
In momentul in care am izbutit sa termin ceea ce am inceput, adica am reusit sa ma deblochez, nu pot spune decat ca satisfactia a fost imensa.
Lucrez la un proiect de mai bine de 6 luni si in ultimele 2 luni nu am prea avansat. Asta seara, am avut parte de acel moment in care am reusit sa ma deblochez. La final, am exclamat: Sunt secvential!
Eram surprins de faptul ca, desi nu era un task caruia sa-i acorzi atentie, a reusit sa ma tina in loc. Credeam despre mine ca sunt capabil sa ma mobilizez pentru un proiect personal, la fel de bine cum o fac pentru un proiect de business.
Da, sunt secvential si am realizat ca, desi sunt lucruri ce pot fi facute in paralel, uneori nu pot avansa pana nu depasesc un anumit punct critic.
In ultima perioada experimentez un concept pe care l-am denumit: project management la nivel personal.
Aproape orice initiativa, de o complexitate medie si mare, o abordez ca pe un proiect si verific ce instrumente pot fi folosite cu succes si in plan personal.
Seara aceasta am invatat pe propria piele, ca uneori, desi nu este cazul, sunt secvential.
