Apare următoarea situație:

Sunt project manager, gestionez proiecte de la sute la milioane de euro, planific, scriu despre riscuri, gestionez echipe, unele virtuale, altele locale, salvez proiecte aflate in impas, numai ca, am primit in luna decembrie cel mai important proiect pe care l-am gestionat/coordonat/salvat in viața mea : 6 zile de stat singur cu copilul din dotare.

Cand am fost informat de toata povestea, mi-am zis :

• Ok, mare chestie! O sa fie bine! De ce sa nu ne descurcam ?
• Cât de greu poate sa fie s-o trezești, sa-i dai sa manance, s-o îmbraci, s-o piepteni, s-o încalți, s-o sui in mașina?

Apoi sa ajungi la gradi si sa parchezi copilul in clasa, sa te urci in mașina, sa ajungi la birou, acolo unde trebuie sa lucrezi cu drag si spor.

Vine si returul: te urci in mașina, iei una bucata copil de la gradi, te oprești sa faci cumparaturi, ajungi acasă, pregatesti cina, te joci cu copilul, termini mancarea, ii dai sa pape, strângi haosul din bucatarie (apropo, habar n-am cum tine Ea bucătăria curată).

Apoi, iei copilul, il speli, il îmbraci, vorbești vrute si nevrute in prag de nani. Ea adoarme greu greu, ca doar nu e maica-sa acasă si tu nu o mângâi cum o mângâie Ea si nici in brațe nu o ții cum o tine Ea. Evident, nu mai ai energie decat sa te arunci pe canapea si sa te uiți in tavan ca la cinematograf si sa te gândești ca maine o iei de la capăt 🙂 Yeiiii !

Poate ar fi firesc sa dau o nota tehnica acestui articol si sa planific de la cel mai mic detaliu tot ce este de facut pentru fiecare zi. Ei bine, nu!

Mai ales pentru ca dureaza mult prea mult sa fac planificarea si pentru ca prestabilirea unor coordonate nu are nici o legatura cu nivelul de suceala al copilului.  In plus, nu-mi puteam permite sa impun un anumit plan, pentru ca pierdeam nivelul de implicare al clientului principal: Sara!

Cu toate acestea, pentru o intelegere mai buna a situatiei, voi incerca sa folosesc un limbaj specific proiectelor, spre deliciul si in aceeasi masura spre spaima unora 🙂

M-am gandit la o abordare care imbratiseaza schimbarea, mult mai SCRUM oriented ☺

Incepem cu un pic de educatie de stakeholder management, pentru a intelege mai bine clientul:

• Sara, 3 ani, prima data acasa fara mami, doar cu tati, care e un pic dezorientat.
• De mai bine de 1 an, si-a propus obiectivul de a nu dormi cu mine. Suntem prieteni pana in momentul in care vine vorba de culcare. Orice bunica este o varianta mai buna decat mine.
• Indiferent daca merge cu mine la gradinita sau nu, daca mami nu o da jos din masina, apare drama.
• Imbracatul este o provocare, pentru ca optiunile din care putem alege, combinate cu libertatea copilului in a-si exprima stilul si implicit luarea decizilor, se metamorfozeaza in 2-3 schimbari, pana cand o tinuta este acceptabila.
• Legat de mancare, de obicei nu e buna, pentru ca nu este facuta de mami. Bine, uneori nu e buna nici daca e facuta de mami si daca nu este ce isi doreste ea.
• Copilul este racit si lista de siropuri, aerosoli in reprize, desfundat nasul dimineata, seara si in timpul noptii, la nevoie, vin sa ofere un nivel de complexitate ridicat.

Jurnal de bord

Duminica: O lasam pe mami la aeroport

Munca de lamurire care a durat doua saptamani parea ca da roade, totul decurgea bine. Daca tot am venit s-o lasam pe mami la aeroport, urma sa asteptam sa plece. Numai ca, atunci cand s-a  plictisit de stat in aeroport, i-a venit ideea sa mergem acasa.

Strategia pentru duminica, mai ales ca era zi libera, a fost descoperirea a cat mai multor activitati, ca sa o tin ocupata, astfel incat sa nu-si dea seama cum trece timpul. In plus, cred ca este o asociere faina povestea tata e distractia.

Sara tocmai a implinit 3 ani, asa ca am profitat de ocazie sa trecem pe la bunici si sa mai primim o runda de cadouri. Pana la urma, seara a fost foarte faina pentru ea: ne-am jucat si am montat jucarii, tot timpul.

In plus, a primit doua cadouri foarte interesante: un catel si o pisica! Si mie imi plac foarte mult, mai ales cand raman fara baterii! ☹ Apropo, reclama la Duracell nu mai este chiar funny!!!

Bineinteles, la finalul zilei, am discutat mai bine de o ora despre diverse obiectii legate de somn si mi-am exersat abilitatea de depasit probleme precum:

• “De ce nu mergem cu masina s-o luam pe mami”,
• “De ce nu am plecat si eu”
• alte variatiuni pe aceeasi tema…

Sursa fotografie: Dave Engledow

Indiferent cat de savuros ar fi sa-ti povestesc, in detaliu, fiecare zi, cred ca e mai interesant sa impartasesc cu tine lectiile invatate din acest experiment, care se aplica la fel de bine in proiecte:

Duminica:

• Chiar daca te joci continuu si ai activitati intesante, nu inseamna ca poti compensa latura emotionala.
• La finalul zilei, o scurta analiza te ajuta sa gestionezi mai bine treburile planificate pentru a doua zi.

Luni:

• Regulile sunt bune daca le definim in avans si daca sunt respectate de ambele parti.
  • In cazul meu, ar trebui sa stam cu ochii pe cronometru, in timp ce stam in baie.
  • In cazul altora, poate e vorba de reguli referitoare la durata sedintelor.
  • Important este ca ele sa fie anuntate si validate in avans.
• Daca urmeaza sa faci ceva neplacut (“siropuri” multe, care “nu sunt bune deloc, tati”)  e mult mai usor daca anunti dinainte si daca impartasesti punctul de vedere al interlocutorului. “Chiar daca tati n-are o parere prea buna despre medicamente, daca vrem sa nu mai tusim, sa ne facem bine si sa mergem la gradi, trebuie sa le luam” . Nu stiu daca vrei sa duci la gradinita pe cineva, dar, cu siguranta, ajuta enorm sa asculti punctul de vedere al impricinatului!

Marti:

• Introducerea unor constrangeri fictive ajuta. In cazul meu, pentru a reduce semnificativ atat discutiile cat si timpul dedicat imbracarii, am stabilit de la inceput tinuta pentru gradi, schimburile pentru restul zilei si hainutele pentru seara, plus hainutele programate pentru tot restul saptamanii. Mai erau variante, insa am preferat sa stam 1-2 ore, hai…7, ca sa stabilim toata povestea. In procent de 50%, am si respectat ce am discutat☺

Miercuri:

• O activitate recreativa ajuta, fie ca e vorba despre tine sau despre cei din jurul tau. Momentul nu a fost planificat, insa la jumatatea saptamanii, ca o rupere de rutina, e perfect!

Joi:

• Uneori, merita sa schimbi modul in care decurg evenimentele. In acest fel, aduci putin dinamism si scapi de monotonie.
  • De exemplu, noi am decis sa nu mai mancam acasa, seara, asa ca am iesit la restaurant. Apoi ne-am jucat in zapada si am reusit performanta sa nu ne imbolnavim inapoi, nu de alta, dar era un ger cumplit.

Vineri:

• Cand pui omul in fata faptului implinit, asteapta-te la surprize. Vineri era serbare, asa ca era captivata de fenomen, iar in prima faza nici nu m-a vazut. Apoi, a venit sotia, adica nevasta-mea, adica mama ei, adica Ea, moment in care a inceput un planset spontan, virtuos si bucuros. Indiferent daca vestea este buna sau nu, anunta dinainte, pentru  ca surprizele sunt reusite doar daca sunt impachetate frumos. Mai ales de Craciun!

Acum, daca am facut orice face un om normal cand ramane singur cu copilul, daca am facut ceva in plus sau in minus, mi s-a parut interesant sa-ti impartasesc aventura mea si mai ales ce am invatat din aceasta experienta, atat la nivel personal, cat si la nivel profesional.

Articolul este deschis comentatiilor dumneavoastra si feedback-ul este binevenit, mai ales ca acesta a fost doar proiectul pilot. Aveti rabdare pana in ianuarie, atunci cand va veni surpriza, adica proiectul principal ☺.