Poate ca titlu suna ciudat, insa este adevarat:
- Imi este rusine sa spun ca-mi pare rau!
- Nu consider ca ceilalti merita sa fac un pas inapoi!
- Eu tot timpul am dreptate!
- Si daca am gresit ce? Doar nu trebuie sa ti-o spun tie!
Si lista poate continua. Din ce in ce mai des ti se intampla: din dorinta de a nu fi mahalagioaica autohtona, intorci si celalalt obraz, lasi de la tine.
Iti impui (si intr-un procent foarte mare si reusesti) sa fii pozitiv in tot ceea ce faci. Si apar acele situatii cand se gaseste cineva, sa-i zicem generic ca este un „destept”, sa faca o boacana. Si atunci, din dorinta de a nu complica lucrurile, de a nu starni aiurea un scandal, zici sa ai o abordare deschisa sa dai o sansa oamenilor sa-si spuna punctul de vedere.
Dar ghici ce? Hocus, pocus, desteptul gaseste 4 replici picante si foarte multe metode de a justifica; in plus direct sau indirect ti-o da si peste bot. Si aici iti propui sa ai intelegere si zici, ca poate nu a stiut ca a gresit, dar ce te faci cand acest lucru este evident.
In momentul in care desteptul incepe sa se manifeste, iti dai seama ca sunt momente in care poate si tu ai gresit si incepe usor, usor sa te macine si sa te intrebi daca nu cumva esti un prost si mai bine te lasi dus de val, de mediul inconjurator foarte toxic si sa-ti bagi piciorul.
Asa ca intrebarea care-mi vine in minte si ma roade este:
Ce faci si cum ii gestionezi pe cei carora le este rusine sa spuna ca le pare rau?
Indiferent ca este un om de pe strada care da peste tine sau cineva care-ti da un proiect peste cap sau te-a ajutat sa pierzi o vanzare.
Lasa-mi un comentariu si spune-mi ce faci tu in astfel de situatii.
