Salutare,
Ai fost vreodata in situatia in care te grabesti sa ajungi undeva, si te trezesti cu unul cu masina oprita fix in mijlocul drumului, de care nu poti trece?
Si nu doar tu, ci toata strada sta dupa el. Unii claxoneaza nervos, altii sunt resemnati. La un moment dat te dai jos din masina si il rogi frumos sa o mute, dar… il doare la patina? Mai mult decat atat, iti devine 100% clar ca nu merita sa te consumi pentru ca nu ai cu cine. Doar tu vezi problema si respectivului i se pare ca de fapt tu esti ciudatul.
Ei bine, de fapt nu vreau sa-ti povestesc despre bunul simt in trafic. Nu ca nu ar fi interesant, ci pentru ca prefer sa stau pe banda mea: stii tu… cu proiectele. Unde apare fix aceeasi situatie: cineva care e in mijlocul… actiunii blocheaza lucrurile pentru toti ceilalti
Trecand peste lipsa de bun simt, cred ca (in ambele contexte) este vorba de o diferenta de principii si valori. Iar treaba noastra ca PMs este sa ajungem acolo unde ne-am propus, respectiv sa livram indiferent de probleme sau interlocutor. Extreme ownership, remember?
Deci trebuie sa ne asumam si sa gestionam si situatiile consumatoare de nervi si energie, sau poate in primul rand pe acestea. Si pe cei care le genereaza:
Cei care vor si pot fi ajutati, care sunt dispusi sa incerce, care invata, mai repede sau mai incet, dar macar incearca!
Si, revenind la analogia anterioara, “prietenii” cu masina-n drum.
In functie de categorie, folosesc abordari diferite, dar care pornesc de la acelasi principiu: decizia rationala. Pun in balanta daca rezultatele actiunii pe care imi propun sa o fac ma vor aduce mai aproape sau ma indeparteaza de obiectivul meu.
Poate ca nu sunt confortabil cu ea, poate as prefera sa nu intervin deloc si sa astept sa se rezolve de la sine dar, vorba englezului: eat the frog! Daca ma ajuta sa ies din furtuna, we need to get it done!
Tu cum ii gestionezi pe cei care lasa masina-n drum in proiectul tau?
