Salutare,
In urma cu cateva zile am avut o intalnire in care am discutat punctual despre cum pot sa-l ajut pe un client sa “redrezeze” o initiativa/proiect care are deadline-ul in februarie 2023 si nu merge mai deloc, sau nu in directia potrivita.
O discutie faina, exploratorie, relaxata, asa cum imi place sa fie discutiile de genul acesta. Daca ajungem sa ne intalnim, este clar ca tu ai o problema, este clar ca eu ofer acest tip de serviciu, intrebarea este daca exista si compatibilitate la nivel de principii, mod de lucru si daca experienta de a lucra impreuna ar fi placuta pentru ambele parti.
Nu de alta, dar cand pornesti la drum, ai un proiect ce trebuie redresat, te astepti ca spetele sa fie complicate si mult de lucru, asa ca hai naiba sa ne asiguram ca vom lucra ok impreuna si ne concentram pe problemele externe, nu ne cream noi, uniii altora, si mai multe probleme, pentru ca interactiunea noastra nu este cum trebuie.
Pentru ca lucrurile sa functioneze, in orice fel de relatie, trebuie sa avem o baza comuna de la care sa pornim. O baza care sa ne ofere incredere ca, impreuna, vom construi o experienta benefica si fiecare va aduce un plus celuilallt. Alegerea este intotdeauna una reciproca:
Tu ma alegi pe mine
Pentru know-how-ul pe care ti-l pot oferi, pe baza experientei mele de lucru in proiecte, iar eu ma angajez sa te ghidez, pas cu pas, si sa te ajut sa dobandesti un nou mod de lucru intr-un ritm accelerat, evitand greselile clasice, pentru a obtine rezultatele asteptate.
Eu te aleg pe tine
Pentru ca m-ai convins ca “your heart is in the right place” si cred in potentialul tau de a te perfectiona si a imbratisa o schimbare nu neaparat usoara, dar extrem de benefica tie pe termen lung. Si contez pe dorinta si capacitatea ta de a oferi echipei tale suportul de care are nevoie si de a lua deciziile necesare astfel incat procesul sa avanseze in ritmul pe care l-am stabilit impreuna.
La final tragem linie si toata lumea este castigata: eu si echipa invatam din orice initiativa / colaborare (inspect and adapt), iar calitatea experientei in sine contribuie mult la modul in care atingeti rezultatele dorite.
Din vorba in vorba, mai ales ca ideea de Accelerator suna bine, ajungem sa exploram ideea de “define & adopt” a unui nou mod de lucru pe proiecte la un nivel mai extins, mai ales ca aveam ocazia sa pilotam initiativa direct pe proiectul initial cu probleme.
O intrebare cat se poate de onesta, pe care ma asteptam, de altfel, sa o primesc a fost:
Cum masuram ca am obtinut rezultatul final.
Desi, intr-o astfel de situatie, raspunsul complet ar fi ca initatiativa va fi bine structurata, cu un plan de proiect ce contine atat livrabile clare, cat si o componenta semnificativa de change management plus un frame / schelet ce ne permite sa avem o directie clara, completat de intalniri periodice in care evaluam ce merge, ce nu merge si ajustam din mers, am preferat sa nu intru in prea multe detalii si am raspuns top of mind, incercat sa surprind esentialul:
In primul rand, dupa ce ne aliniem cu privire la abordare, urmatorul pas este sa ne asiguram ca obtinem un progres. Avem milestone-uri cheie si, daca la nivel de puncte intermediare suntem ok, putem presupune ca suntem pe drumul cel bun.
In al doilea rand, initiativa, fiind aplicata, vedem concret ce se intampla in proiecte. In plus, intr-o lume moderna, aproape orice proiect are livrabile concrete/palpabile care aduc valoare beneficiarului, ceea ce ne permite sa vedem atat progresul pe proiectele voastre, cat si feedback-ul clientilor.
De asemenea, putem vedea si in ce masura membrii echipei sunt mai confortabili si mai multumiti de modul in care isi desfasoara activitatea zilnica dupa adoptarea noului mod de lucru. Si acesta este un indicator extrem de important pentru mine: orice nu ne face viata mai usoara si mai placuta pe termen lung, cel mai probabil nu merita efortul.
Ajunsi aici, am simtit din partea interlocutorului meu atat surprindere, cat si scepticism. Si, obisnuit fiind cu alte initiative cu rezistenta mare la schimbare, reactia mi se pare chiar normala.
De ce spun asta? Raspunsul este destul de intuitiv:
Toata lumea se confrunta cu o problema
In primul rand, aproape toata lumea care se confrunta cu o problema a incercat de cateva ori sa o rezolve, sa imbunatateasca lucrurile si sa schimbe ceva. Foarte probabil nu a mers prea bine. De aici, de cele mai multe ori apare scepticismul.
Este o bucla interesanta, care se auto-alimenteaza: daca ai rezultate, fie ele si mici, incepi sa te gandesti ca lucrurile merg in directia corecta, vrei sa faci mai mult, inevitabil iar vin rezultate si tot asa. (acesta este cazul fericit).
Pe de alta parte cand faci process improvement, modifici modul in care lucreaza o echipa, iar intr-o prima faza este natural ca lucrurile sa nu mearga bine. Si in acest caz apare fenomenul de auto-alimentare, dar de data aceasta, pe baza lipsei rezultatelor si a gandurilor negative. In consecinta, merge din rau in mai rau. In plus, ramai cu o poveste clara in minte despre cum lucrurile nu pot merge bine.
Altfel spus, in termeni de managementul schimbarii, avem de-a face cu un mix de rezistenta la schimbare, experiente nefericite anterioare si efectul curbei J in productivitate, atunci cand modifici modul de lucru.
Doua directii aparent contradictorii
Al doilea punct are legatura cu doua directii aparent contradictorii:
- Result driven (schimb modul de lucru, facem ceva pentru a avea rezultate);
- Satisfactia, bucuria oamenilor.
De ce aparent contradictorii, pentru ca schimbarea creeaza de obicei frustrare, nemultumire si scadere in productivitate. Ceea ce, implicit, duce la inca o bucla. Insa, in loc sa avem o abordare fortata, top down, “de acum incolo lucram asa, punct”, hai sa ne “hranim” cu frustrarea si nemultumirea oamenilor, pentru ca vom castiga dublu:
Cine cunoaste cel mai bine “mizeriile” si toate problemele? Oamenii care sunt acolo. In orice initiativa pe care o intreprind, prefer sa scot la suprafata lucrurile acestea pentru ca… ai obiectul muncii.
Stii problema, stii ca ai de facut ceva, daca ai experienta, stii si cum sa o faci, ramane doar executia. Cand lucrurile se imbunatatesc, you break the pattern si, brusc, din auto-alimentarea negativa, you go on to the positive side.
Orice initiativa de succes are 2 componente S=QxA (succes = calitate x adoptie).
Noul mod de lucru poate fi “rupt din soare”, dar daca nu are adoptie… tot degeaba. Cred ca, indiferent de experienta ta, ai vazut o aplicatie software care arata bine si, totusi, nu prea o foloseste nimeni. (este exemplul clasic).
Acum, daca noi pornim de la oamenii din echipa si tinem cont de inputul lor, automat orice idee care vine de la ei este mai buna decat aceeasi idee, daca ar fi sugerata de mine. Automat avem buy-in pe implementare.
Si uite asa, avem doua lucruri aparent contradictorii, pe care le facem sa convearga in aceeasi directie si sa lucreze in favoarea noastra.
Si revin la ideea ca astfel, amandoi castigam. Impreuna. Pentru ca, fara deschidere (inspect & adapt) combinata cu suportul necesar, avem doar o poveste faina, care suna bine, dar este destul de greu de realizat in practica.
Atentie! daca ceva este greu de facut sau nu ne-a iesit pana acum, nu inseamna ca nu este o metrica buna pe care sa o masuram si de care sa tinem cont.
Este drept ca orice initiativa de genul acesta izvoraste din dorinta de a imbunatati rezultatele, insa pentru a avea sansa sa faci o transformare accelerata, si mai ales daca vrei ca aceasta schimbare a modului de lucru sa fie de durata (astfel incat sa ai ocazia sa culegi rezultate), ai nevoie sa imbunatatesti modul de lucru al oamenilor din echipa si sa le faci viata mai usoara.
