Responsabilitatea – conditie cheie in Project Management

Motto: Iresponsabilitatea este o boala veche care se trateaza greu…

Aceasta este prima parte a articolului: Responsabilitatea – conditie cheie in Project Management.

Voi publica continuarea saptamana viitoare.

Te-ai intrebat vreodata de ce pentru unii asumarea responsabilitatii este un lucru natural, in timp ce altora le da constant batai de cap sau, mai rau, o percep ca pe o povara?

Dar sa incepem cu inceputul: este remarcabil cat de multe lucruri putem invata dintr-o simpla definitie din DEX. Asadar, ce este responsabilitatea?

Definitie DEX: Obligatia de a efectua un lucru, de a raspunde, de a da socoteala de ceva, de a accepta si suporta consecintele; raspundere.

Completez definitia spunand ca asumarea responsabilitatii inseamna nu doar ca ti-a fost trasata o sarcina, ci si ca te-ai obligat sau, mai bine zis, « te-ai bagat » cu buna stiinta sa faci acest lucru.

Obligatia de a efectua un lucru

Ce inseamna?

Cateodata cel mai greu este sa definesti lucrurile care aparent sunt foarte clare. Cu toate acestea, voi face o incercare.

Obligatia vine odata cu asumarea. Asadar, degeaba ar afirma cineva ca este responsabilitatea ta, daca  aceasta nu este asumata de tine ca atare.

Asumarea poate fi explicita  –  in urma unei discutii se defineste ce este de facut, si ca la starea civila, de buna voie si nesilit de nimeni zici DA – sau implicita. In acest caz vine la pachet cu rolul pe care il ai, cu jobul tau de zi cu zi si tot asa.

Din dorinta de a fi foarte clar, iti voi oferi cel mai simplu exemplu de asumare implicita: sa fii parinte. Nu mai exista variante in care sa o dai la intors: «stii, parca as vrea sa fiu responsabil doar pentru primul copil, al doilea nu intra in obiectivele mele!».  Nu! Esti parinte, automat esti responsabil, problema este daca ai acceptat sau nu ideea.

Astfel, atunci cand vorbim despre obligatie, vorbim despre asumare, care poate fi implicita si explicita. Si mai vorbim si despre claritate.

Adica exista situatia mai putin fericita in care esti cat se poate de responsabil dar… numai pe jumatate. Pentru ca asa ai inteles tu ca sta treaba. Cu riscul de a-mi pune in cap jumatate din populatia planetei, si continuand exemplul cu parenting-ul, esti responsabil de activitatile copilului, dar numai cand este plecata sotia in delegatie. In rest ai free pass!

Schimband foaia, in mediul profesional lucrurile sunt putin mai complicate de atat. Poate ca nimeni nu ti-a explicat niciodata in detaliu, iar in cadrul proiectelor, daca nu intelegi sau nu ti se spune expres, pentru fiecare in parte, ce responsabilitati ai, probabil faci presupuneri peste presupuneri si intelegi doar pe jumatate.

La ce sa ne asteptam in realitate…

… pentru a nu fi dezamagiti si pentru a pondera putin entuziasmul. Exista varianta ideala in care rolurile si responsabilitatile sunt clar definite, iar astfel acoperim si asumarea implicita si pe cea explicita. Exista insa si varianta in care esti de 5 ani intr-o companie si se pare ca, desi nu-ti spune nimeni, reiese ca este treaba ta sa faci anumite lucruri.

Sa denumim aceast scenariu: «sunt obligat, sunt la discretia sefului». Frustrant, enervant si total neprofesionist! Nu se face asa, urat! Dar cu toate ca nu se face asa, intalnim aceasta situatie «pe toate drumurile».

Acum sa ne uitam insa si in ograda noastra, ca doar la vecin am evaluat deja situatia. Toate lucrurile sunt clare, comunicate, stiute, insa:

«Nu se aplica lunea, ca este dupa weekend si nici vinerea ca, doamne fereste, ne cade rangul»

«Sunt responsabil pentru unele lucruri, cele care imi plac, insa pentru celelalte nu, pentru ca asa consider eu. Insa nu spun nimanui! Secret! Lasa ca va prindeti voi mai tarziu. Dar si daca va prindeti nu conteaza, pentru ca va meritati soarta!»

«Da, stiu, stiu, dar nu este corect ! Imi dau seama, insa si altii ar trebui sa faca, m-am saturat sa fac doar eu si mi-a ajuns deja pana peste cap!»

Voi numi aceasta categorie «periculoasa» iresponsabilul constient. Cu siguranta exista metode peste metode de a imbunatati lucrurile, iar cea mai rapida mi se pare metoda separarii. Adica, daca tu actionezi iresponsabil pe proiectele tale, va trebui sa gasesc pe altcineva responsabil, pentru a obtine rezultatele de care am nevoie.

Ce este de facut?

Inainte de a vorbi despre ce putem face as sublinia ca, de cele mai multe ori, responsabilitatea si asumarea ei tin foarte mult de educatia, de valorile si principiile fiecaruia. Iar daca cineva nu le are deloc sau are lacune majore, e greu sa le invete. Cu toate acestea, iti voi da doua optiuni care ar putea sa te ajute.

Optiunea 1: Voi incepe cu varianta mai dura, care este, in acest caz: «Te pup, pa pa!», dar livrata elegant. Este mai bine pentru toata lumea, de cele mai multe ori este mai ieftin si cred cu tarie ca poate fi si una dintre cele mai bune lectii pe care le pot invata ambele parti.

Optiunea 2: Te chinui, acorzi timp si incerci sa obtii schimbarea. Dar procesul este greoi si indelungat, asa ca trebuie sa te asiguri ca merita cu adevarat. Si este greu, daca nu chiar foarte greu, daca mediul nu te ajuta. Traducere: daca audienta este majoritara in acest scenariu, deja mediul este toxic si «cel ciudat» vei fi tu. Daca vorbim insa de un numar redus de persoane, poti schimba lucrurile.

Disclaimer: Da, da, marturisesc! Motto-ul aticolului este discutabil si reprezinta o inductie incompleta, si nici nu are in spate un studiu care sa demonstreze ca afirmatiile de mai sus sunt adevarate doar la noi sau se aplica la toti ceilalti, asadar prezentul articol poate fi si trebuie interpretat ca un pamflet. Orice asemanare cu majoritatea celor care ne inconjoara este pur intamplatoare… si imi pare rau de conjunctura aceasta si de mediul in care iti desfasori activitatea.

 

Lasa un comentariu:

Aboneaza-te la newsletter

Sunt peste 3000 de abonati! Alatura-te si tu si vei primi saptamanal sfaturi si informatii utile de project management direct in casuta ta de email!
Nume
Adresa de email